F.Charm – Monologul din grădină

F.Charm - Monologul din grădină

In gradina fara flori a unui arhitect
Pasesc cu grija printre spini ce ma strapung in piept
Imi lasa urma si miros numai de flori murdare
Ce-au crescut in ura, dusmanie si frustrare
E un lucru omenesc, ca si profetii gresesc
Mi-au prezis fericire cand eu n-am timp sa iubesc
O oaza de liniste o caut prin inchisori
C-atunci cand plec, sa plec curat in mana cu doua flori
In pustiu ratacesc, si aud cum urla la luna
Haitele de lupi se napustesc la stana
Ochi de demoni ce lucesc noaptea-n plina strada
Baga prafuri si pastile animalele de prada
Tatal nostru, unde esti?
Zi-mi ce-i de facut!
Printre gratii un imperiu se uita pierdut,
Iar derbedei cu artilerie din fabrica de sperante
Sunt blindati si se ridica din rafalele de gloante
Ma lupt cu ego, ce ma-ndeamna crucea sa n-o car
Sa gust fructu' pasiunii dintr-un amor amar
Pe cand giuvaiere, briliante zac in Marea Moarta
Timpul meu e frate cu a fost odata,
Dar ies din intuneric, c-am ales lumina
Las in urma rugina cum a facut Cristina.

Share ♫